copilărie cu parfum de fericire

Viaţa ei era prea încărcată pentru a avea timp de  prietenii, relaţii sau momente de relaxare.

Pentru o tânără de 19 de ani se descurca foarte bine.

Departe de casă, muncea ca şi voluntar la o editură cu poveşti pentru copii.

Punea atâta suflet în tot ceea ce făcea.

Îi plăcea să vadă că din mâinile ei ies cărţi frumos colorate care aduc bucurie copiilor.

Se considera un om mare şi foarte important.

Într-o după-masă de sâmbătă, singură în garsoniera din oraşul îndepărtat a decis să meargă la muncă pentru a duce la bun sfârşit grafica unei cărţi pentru care lucra de săptămâni.

Avea în poşetă un măr, un pachet de biscuiţi şi o carte proaspăt editată cu povestea unui căţeluş vorbitor.

Era o poveste scrisă de ea, cartea nu apăruse decât în câteva exemplare însă era foarte mândră ştiind că e creaţia ei.

În drumul spre editură s-a intersectat cu un alai de nuntă.

A stat să urmărească cu încântare dansul tradiţional din jurul miresei.

I-a atras atenţia un băieţel negricios de 14, 15 ani.

Acesta dansa  în jurul miresei, dădea din mâini picioare şi sărea în ritmul muzicii de parcă toată lumea era a lui.

La un moment dat li s-au intersectat privirile  iar băieţelul i-a oferit cel mai cald zâmbet pe care l-a putut primi în viaţa ei.

Nu a rezistat să nu se apropie de el şi cu emoţie a scos din poşetă cartea iar după ce i-a dăruit-o, a luat-o la fugă spre locul ei de muncă.

Simţea o căldură nemaiîntâlnită şi o bucurie fără margini la amintirea purităţii din ochii acelui copil.

Anii au trecut, s-a întors în oraşul ei natal, a mai abandonat din vise, iar o parte din elanul cu care pornise în viaţă s-a pierdut pe parcurs.

La un moment dat, destinul a adus-o din nou în oraşul cu editura pentru copii.

Avea un alt loc de muncă , 26 de ani şi sufletul încărcat cu teamă, griji şi multe gânduri.

Făcea bani din tranzacţii financiare iar amintirea clipelor în care edita poveşti abia dacă mai răzbea din amalgamul vieţii ei ocupate.

Într-o zi şi-a ridicat privirea dintre documente şi a observat un tânăr  cu zâmbet neobişnuit care  la ore fixe  aducea corespondenţa.

Îl urmărea în fiecare zi şi simţea cum pentru câteva minute, soarele era mai strălucitor, iar atmosfera de la muncă mai puţin apăsătoare.

La un moment dat tânărul şi-a făcut curaj şi a invitat-o la cină.

Au început să petreacă tot mai mult timp împreună iar tânăra noastră a devenit dependentă de zâmbetul cald al celui care reuşea să-i lumineze sufletul.

O îngrijora puţin  diferenţa de vârstă dintre ei, însă se simţea protejată şi iubită total pentru prima dată în viaţă.

După câteva luni a acceptat să se căsătorească şi s-au mutat împreună în micul lui apartament.

Era fericită.

Într-o zi, singură acasă a găsit într-o cutie prăfuită de timp, printre lucrurile lui, o carte.

Era cartea scrisă de ea cu aventurile căţeluşului vorbitor.

A strâns-o cu bucurie la piept şi a rememorat momentele în care se simţea atât de împlinită cu munca ei.

Când soţul s-a întors acasă l-a întrebat :

- De unde ai cumpărat cartea asta ?

- Nu, am cumpărat-o. Am primit-o cadou de la o domnişoară cu mulţi ani în urmă. Aveam 16 ani şi jucam dansul miresei în parcul din faţa primăriei.