și picioarele prinse printre ierburi nenăscute,
mă opresc o clipă la margini de lume să mă odihnesc printre anii pierduți în visare
departe de mine.
Zile netrăite,
zdrențuite printre ceasonice răgușite
lovesc cu putere la poarta sufletului meu.
Secunde risipite
fără trecut sau viitor mă caută la răscruce de drumuri.
În mine strigă orele răgușite
dintr-un mâine rupt din calendare,
răstignite printre lanuri de porumb necopt; întoarce-te!... lasă să cadă peste margini de așteptare, amintirile de ieri...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu