Nu pot vorbi de realizări materiale sau profesionale pentru că în ultimul an, am fost mămică. Iar acest lucru m-a împlinit mai mult decât orice. A fost un an greu deoarece nu am avut experiență în domeniul acesta, nu am avut familia aproape, locuiesc printre oameni care nu vorbesc românește, nu am avut acces la internet decât limitat și am fost nevoită să mă descurc cum m-am priceput eu mai bine.
Privind în urmă, pot să spun că am reușit destul de bine să mă integrez în comunitatea în care locuiesc, să mă descurc în calitate de mamă și să-mi cresc fetița într-un mediu liniștit și protejat.
Pentru mine, nu am reușit să fac prea multe. Am început multe lucruri, dar am fost nevoită să le las pentru... mai târziu deși nu știu exact cât de ”mai târziu”.
Se apropie aniversarea de un an pentru Roberta și mă gândesc să fac o mică petrecere. Spun ”mică” pentru că nu prea avem aici pe cine invita și nici copii care să o cunoască pe Roberta. Dar o să fie un tort mâine la grădiniță (se sărbătoresc copiii care au ziua de naștere în luna februarie și ne prind și pe noi în acest eveniment... o să fie 4 copiii sărbătoriți) și o să ne bucurăm că am crescut, avem doi dințișori ca două perluțe, suntem sănătoase și facem echipă bună.
O să ne luăm revanșa în primăvară când o să plecăm pentru o săptămână în vizită la familia mea din România și atunci o să avem o petrecere mare, cum am avut și anul trecut când familia mea a organizat petrecerea și botezul Robertei. A fost un moment deosebit atunci când Roberta a fost prezentată familiei. Este o tradiție în familia noastră ca un membru nou venit să fie sărbătorit și prezentat tuturor celor ce fac parte din familie. Străbunicii au fost cei mai emoționați și au adus cele mai deosebite daruri.
Par lucruri banale, dar pentru mine sunt importante, pentru că în decursul unui an m-am schimbat foarte mult, mi-am schimbat obiceiuri și chiar modul de-a privi și înțelege viața a trecut printr-o perioadă de schimbare.
Cred, că greul a trecut...
