Libertate in doi

Mă tot gândesc cum era viaţa  dacă îmi lăsam destinul în mâna celorlalţi.

Uneori obosită de prea multă luptă mă revolt şi îmi spun că era mai bine sa aleg o cale simplă sau o reţetă care a funcţionat în cazul altora.          

Şi totuşi ...........!
Mă trezesc dimineaţa şi realizez că sunt stăpână peste gândurile şi timpul meu. 

E greu dar e real. 

Nu depind financiar de un soţ nici nu trăiesc cu frica de a nu supăra prin deciziile mele.

Am ales în dragoste cu inima şi nu după un algoritm economic.

Nu trebuie să mă prefac sau să joc rolul unei păpuşi în vitrină de dragul aparenţelor.

Mă îmbrac cum vreau, vorbesc aşa cum simt şi sunt liberă să spun ce gândesc.

Zâmbesc mult. mă enervez des şi sunt mereu în mişcare. 

Evoluţia înseamnă transformare şi fuga de cărări bătătorite de alţii.

Pentru asta a trebuit să muncesc, să dau cu capul de mai multe ori, uneori m-am împiedicat sau am ales neinspirat şi am plătit.

Privesc în urmă şi mă simt împlinită.

Mai am multe de făcut, multe provocări de depăşit şi conştientizez că pentru a supravieţui e necesar să fiu responsabilă.

Cu toate acestea rămân ancorată în realitate.

Nu e nimeni obligat să trăiască pentru mine, să muncească pentru mine dar e atât de frumos să fim echipă pentru o fericire comună.

Iar preţul îl plătim zilnic şi merită.